Am decis să adaug un blog site-ului meu web pornind de la propriile mele frământări interioare. Am cochetat cu scrisul, inclusiv pe teme psihanalitice, și am descoperit că, deși este un proces greu, mă ajută la crearea spațiului intern și…
Citește
Cristina, Costel, Corina și eu…ne-am tot întâlnit în fel și chip de-a lungul timpului. Dar dacă ne-am așeza, ca în jurul unul foc, și-am desface cuvintele, dacă le-am așterne, ca o însemnare pe nisipul plajei, până va fi ștearsă de următorul val? Răspunsul nu-l știu…dar am început să pricep că întrebarea e importantă…
E mare bucuria și recunoștința când dai de viu. Valentin, Cristina, Costel și cu mine împărtășim aceeași deschidere: ne place să căutăm printre gânduri, să le dam glas. Ne întâlnim într-o joacă intersubiectivă pe care o lăsăm să (ne/se) transforme. Tot în viu.
La inceput a fost Cuvantul. Limbajul a oferit dorințe umane o mediere simbolică, o modalitate de a ordona si a da un sens lumii si a ne pune in relatie cu un “Altul simbolic” , a unei oglinzi prin care sa ne reflectam psihicul. Dialogurile nu pot fi decat intr-un viu, o prezenta relationala, a unui aici si acum pentru care sunt recunoscatoare colegilor mei, alaturi de care drumul cunoasterii interioare va ramane intr-o continua provocare si explorare.
O joacă serioasă, o șuetă care taie cerul și adâncurile!
